Civilizația iberică

          Peninsula ocupată azi de spanioli și de portughezi era numită de romani Hispania , iar de greci Iberia.A fost locuită din îndepărtatele timpuri ale preistoriei, dar în mileniul al II-lea î.e.n.au emigrat populații, numite cu un termen generic iberi. Originari din Orientul Apropiat, au migrat de-a lungul coastei nordice a Africii.În decursul acestei migrații li s-au alăturat numeroase elemente locale, care până la urmă le-au imprimat un caracter rasial dominant afro-libian.

          Nivelul de civilizație al acestei populații de iberi, caracterul și temperamentul lor, modul de organizare socială și credințele lor religioase, ocupațiile, tradițiile, obiceiurile lor erau foarte diferite de la un grup iberic la altul. Astfel, cei mai înapoiați erau cei din zona nordică - galicienii,cantabrii, asturii și misterioșii basci. Cei cu o fizionomie mai distinctă sun în vestul peninsulei - luzitanii. În sud, pe teritoriul actualei Andaluzii se aflau tartezii sau tudertanii, care erau cei mai evoluați sub raportul civilizației, iar in estul peninsulei erau celtiberii.

Panteonul mayaș

          Sculpturile, picturile și codexurile îi arată pe zeii maiași cu un curios amestec de trăsături umane și animaliere. Zeii cerului, ai pământului și din lumea subterană erau „hrăniți” cu sânge de animale și de oameni sacrificați. Credincioșii își provocau răni pe tot corpul, ca sacrificiu adus zeilor.

          Se știe însă că zeii maiași sunt numeroși și au legătură cu toate fenomenele naturii. Reprezentați sub o înfățișare jumătate-omeneasca, jumătate-animala ei sunt binefăcători sau răufăcători. Divinitățile principale sunt: Hunabku, tatăl zeilor, Itzama regele cerului, zeu principal al preoților, care a adus oamenilor scrisul și calendarul, precum și soața sa Ixchel, zeița mamă. Maiașii clădesc piramide deasupra cărora se află temple. Aici ei venerează niște divinități ,precum și pe zeul-jaguar. Prinții locuiesc în niște palate orizontale, cu încăperi extrem de numeroase, dispuse în jurul unei curți centrale.

Civilizația Maya

           Dintre numeroasele civilizații ale Americii de dinaintea cuceririi spaniole, civilizația Maya este ce mai " misterioasă" întrucât nu se cunosc motivele declinului și sfărșitul acestei civilizații.Imperiul Maya, centrat în zonele joase tropicale din ceea ce este acum Guatemala, a atins apogeul puterii și influenței sale în jurul secolului al VI-lea. Civilizația Maya a excelat în agricultură, ceramică, scriere, sistemul calendaristic și matematică și a lăsat în urmă o uimitoare valoare arhitecturală impresionantă și opere de artă simbolică. Cele mai multe dintre acestea se situează în orașele de piatră, abandonate în anii 900.
           Există un alfabet cu 800 de hieroglife, iar maiașii studiau matematicile superioare, astronomia și sistemele calendaristice. Codexurile descoperite, scrise cu hieroglifele mayașe, oferă indicii parțiale despre cunoștințele științifice în astronomie, calendarul dezvoltat de această civilizație fiind foarte precis. Maiașii aveau abilitatea de a prezice cu exactitate eclipsele, precum și deplasările planetelor, fără a cunoaște aparatele optice sau unitățile de timp. Sistemul matematic se baza pe numărul "20" și folosea trei simboluri: o bară pentru cinci, un punct pentru unu și un cerc pentru zero. Calea Lactee era venerată de maiași, care o numeau Copacul Lumii, care era reprezentat de un arbore înalt numit Ceiba. Venus era cea mai interesantă dintre toate planetele. Credeau chiar că era mai importantă decât Soarele. Urmăreau cu atenție cum parcurgea toate fazele. Erau observatori perspicace, sensibili la ciclul natural al soarelui, lunii și planete. Maiașii scriau pe hârtia din scoarță de copac, numită codex. Doar patru dintre aceste codexuri au supraviețuit.

Sfărsitul imperiului

Acest imperiu formidabil a avut un sfărsit lamentabil. În 1552, conquistadorul Francisco Pizarro, cu un grup doar de 130 de soldați si 40 de călăreți, dar folosindu-se de o viclenie josnică, l-a invitat pe rege, pe Inca Atahualpa( care avea o gardă personală de 50000 de oameni) să vină dezarmat la o întâlnire.L-a făcut imediat prizonier, pretinzându-i pentru răscumpărare un tezaur fabulos.Dar dupa ce a pus mâna pe tezaur, în loc să-l elibereze pe rege, Pizzaro a pus să fie sugrumat.Și astfel s-a încheiat și istoria civilizației incașilor.

Moștenirea Incașilor

       Cele mai importante limbi ale imperiului, Quechua și aymara, au fost folosite de Biserica Catolică pentru convertirea zonei Anzilor. În unele cazuri, aceste limbi au fost folosite și pentru evanghelizarea zonelor care foloseau alte limbi ducând astfel la o răspândire și mai largă. Astăzi Quechua și Aymara rămân cele mai răspândite limbi amerindiene.
        Legenda incașilor a servit de-a lungul timpului ca inspirație pentru mișcările de rezistență din regiune; rebeliunea din 1780 împotriva spaniolilor condusă de Tupac Amaru II, precum și mișcările de guerrilla contemporane precum Mișcarea Revoluționară Túpac Amaru(MRTA) și Sendero Luminoso (Calea Luminoasă) în Peru și Tupamaros în Uruguay.
       În prezent steagul curcubeu este asociat cu Tawantinsuyu și prezentat în Peru ca un simbol al trecutului incaș.

Machu Pichu, "orașul pierdut al incașilor"

          Machu Picchu este un sit incaș din secolul al XV-lea, situat în regiunea Cusco. Ruinele au fost redescoperite în 1911 de către arheologul Hiram Bingham, fiind unele dintre cele mai frumoase și enigmatice locuri străvechi din lume. În timp ce incașii în mod sigur foloseau vârful muntelui (2761,50 m înălțime), ridicând sute de structuri de piatră începând cu anii 1400, legendele și miturile indicau faptul că Machu Picchu (însemnând "vechiul pisc" în limba Quechua) era adorat ca un loc sacru din cele mai vechi timpuri. Oricare ar fi originile sale, incașii l-au transformat într-un mic (cu o suprafață de 5 mile pătrate), dar extraordinar oraș.

"Romanii Americii Precolumbiene"

             Incașii au fost numiți de cercetători "Romanii Americii Precolumbiene".Ingineri și administratori, buni organizatori și excelenți constructori, ei nu dispuneau nici de unelte de fier, nici de animale de tracțiune și nici de vehicule întrucât nu cunoșteau roata. Cu toate acestea, incașii sunt renumiți pentru dimensiunea și perfecțiunea construcțiilor realizate.Impresionante erau drumurile lor, construite după sistemul de drumuri al romanilor. De-a lungul drumurilor erau stații de poștă în care trimișii oficiali găseau adăpost și mâncare.Și sistemul de comunicații era unul foarte simplu.Din trei în trei kilometri existau posturi permanente de curieri alergători, care funcționau zi și noapte. În felul acesta, o comunicare putea să fie transmisă cu o viteză de peste 400 km în 24 de ore.
              Faima civilizațiile incașilor este legată și de masivele lor construcții în piatră: temple, palate, depozite, fortărețe. Orașul Cuzco, capitala imperiului, avea palate cu fațade lungi de 100-200 m. Orașele erau înconjurate de ziduri de apărare, înalte de 20 m, construite din blocuri ciclopice, fiecare cântărind între 12-20 tone. Blocurile erau aduse de la distanțe mari uneori, trase cu funii de oameni pe rulouri cilindrice de lemn și erau tăiate cu o precizie incredibilă, absolut milimetrică. Incașii faceau toate acestea fără ajutorul vreunei unelte de fier sau oțel, căci ei nu cunoșteau fierul.

Ollantaytambo complex administrativ, religios, agricol și militar incaș

Civilizația incașilor

          Dintre străvechile civilizații sud-americane, cea care a atins o strălucită dezvoltare a fost cea a incașilor.
           Prin anul 1200 e.n. războinicii incași au supus vreo 500 de triburi, creând un mare imperiu care ocupa teritoriile actualelor țari Ecuador, Peru, Bolivia, o parte din Argentina și jumătate din Chile. Regele purta titlul de Marele Inca iar supușii lui-- poporul lui Inca.
            Credințele religioase ale incașilor erau în mare parte naturaliste și destul de primitive.Aceștia aveau un corp sacerdotal foarte numeros, împărțit în diferite categorii "profesionale": ghicitori,vrăjitori și vindecători, care practicau medicina empirică cu totul remarcabilă.
           Incașii nu aveau, ca aztecii sau ca mayașii, un sistem de scriere, dar aveau un sistem original si eficient de notare prin procedeul quipu(=mănunchi de corzi și sfori de lungimi, grosimi și culori diferite, cu noduri de diverse forme și mărimi). Prin acest sistem incașii notau cifre, lucruri, fapte referitoare la domenii diferite.Notațiile erau făcute după un cod secret, pe care numai interpreții specializați îl puteu descifra.