Săpăturile arheologice au scos la iveala două mari orașe, Mohenjo-Daro și Harappa, fiecare cu o circumferință de circa 5km. Aceste orașe au atins un uimitor nivel de civilizație în anul 2500 î.e.n. cuprinzând: grupuri rectangulare de clădiri, străzi principale largi, din care porneau străzi laterale drepte, bine întreținute, pavate cu lespezi de piatră, în mijloc cu canale de scurgere acoperite și cu case impunătoare zidite di cărămidă bine arsă.
Fortăreața din Monhenjo-Daro avea în incinta ei un mare bazin ritual și portice cu impunătoare coloane.Fortăreața era reședința regelui, care era și sacerdotul suprem.Tot aici se aflau și centrul comercial, cel artizanal, atelierele, depozitele de grâne.
Scrierea pe care o folosea aceasta civilizație era diferiat de orice altă scriere din lumea antică. Această scriere hieroglifică folosea ca material pe care se scria și frunzele de palmier, dar niciodată plăci de argilă arsă precum se foloseau în Mesopotamia.De asemenea, scrierile au formă pătrată și poartă scrieri hieroglifice și figuri de animale.
După o îndelungată și prosperă perioadă, a urmat declinul iar apoi prăbușirea definitivă, încheiată în jurul anului 1500 î.e.n. Prăbusirea este datortă invaziilor unor populații venite din nord-vest, din direcția platoului iranian.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu